În 13 ianuarie, la Muzeul sătesc din comuna Josenii Bârgăului,  a avut loc Simpozionul organizat de Cercul Astra Bârgău cu ocazia Zilei Culturii Naţionale – „168 de ani de la naşterea poetului Mihai Eminescu - 15 ianuarie 1850 – 15 ianuarie 2018” şi „159 de ani de la Unirea Principatelor Române Moldova şi Ţara Românească” –( 24 ianuarie 1859-24 ianuarie 2018).

          Simpozionul a fost organizat conform Programului de măsuri aprobat de Adunarea Generală a Cercului din 29.11.2017 şi a şedinţei comune cu Primăria Joseni, din 29.12.2017.

          La Simpozion au participat membrii Cercului Astra Bârgău, membrii de la Asociaţia Culturală „Speranţa reînviată”, cu care Cercul Astra colaborează, foşti primari de la Prundu Bârgăului – ing. Ilie Vlad şi Tiha Bârgăului – Ştefan Oltean, precum şi un grup de elevi de la Şcoala Gimnazială Joseni – Călini Andreea, Andrei Andreea Roxana, Albu Cătălin Samuel, conduşi de prof. filolog Nicoleta Şovrea.

          Preşedintele Cercului Astra Bârgău, moderatorul Simpozionului, Pavel Ştirbu, a invitat, pe rând, la prezentarea materialelor pe prof. filolog Nicolae Şovrea, care a prezentat referatul intitulat „Cine este Mihai Eminescu?”, în care s-a referit la viaţa şi activitatea operei eminesciene, cu accentul pe creaţiile lirice, despre lumea românească, despre politică şi economie, despre mită şi alegeri, despre administraţie şi emigraţie, precum şi, în final „De ce a murit Mihai Eminescu?”, prin viziunea răspunsului a 12 dintre cei mai importanţi medici români.

          Elevii Şcolii Gimnaziale Joseni – Călini Andreea, Andrei Andreea Roxana şi Albu Cătălin Samuel au recitat poezii din opera lui Mihai Eminescu.

          Col. r. Ioan Cordovan, vicepreşedinte al Cercului Astra Bârgău şi preşedinte al  Asociaţiei Monumentelor Istorice „Cultul Eroilor” din judeţul Bistriţa-Năsăud, a prezentat referatul „Alexandru Ioan Cuza – unificatorul şi dezvoltatorul unei Românii moderne”. A relevat, între altele, despre secularizarea averilor mănăstireşti – 1863, legea agrară – 14 august 1864, desfiinţarea clăcii, înfiinţarea primei agenţii diplomatice la Paris – 1860, încheierea Convenţiei telegrafice cu Rusia – prima convenţie internaţională a României moderne, fuziunea ministerelor de Război din Moldova şi Ţara Românească prin Decretul nr. 202 din 09.10.1862, o serie de alte aspecte privind instituţiile statului. A încheiat cu monstruoasa coaliţie din noaptea de 10/11 februarie 1866 şi abdicarea silită.

          Profesorul de istorie Remus Deac  a adus referiri despre activitatea Şcolii, aprecieri pentru prof. N. Sovrea, opera eminesciană, rolul şi importanţa Unirii.

          Ing. Ilie Vlad a vorbit despre industria de apărare la Prund, Valea Bârgăului – punct de reper pe harta României.

          Preotul Ioan Nichita , preşedintele onorific Astra Bârgău, s-a referit la discuţiile dintre Maria şi Marte, strigătul Orbului din Erihon, strigătul lui Mihai Eminescu, care ne vrea la înălţimea conştiinţei româneşti, să fim mai uniţi, mai vigilenţi cu cei ce vin din afară cu produsele lor.

          Pavel Ştirbu, preşedintele Astra Bârgău, prezintă lista celor 40 de împăraţi de origine traco-geto-dacă, de la Roma, pentru a marca aportul dac în administraţia şi cultura română.

          Prezintă unele jigniri aduse poporului român de către Friederich Engels, în ianuarie 1848, şi de către Hor. Roman Patapievici, fost preşedinte al Institutului Cultural Român, referitoare la Geografia României (în „Politice”, ed. 1996, pag. 63), Populaţia României (în „Politice” ed. 1996, pag. 53), Limba română(„Politice”, ed. 1996, pag. 64), Istoria românilor (în „Politice” ed. 1996, pag. 63), Cultura românilor (în „Politice”, ed. 1996, pag. 49 şi pag. 56). „România are o cultură de tip second hand”, a anunţat, într-o emisiune televizată (după Viorel Patrichi, în revista „Rost”, nr. 24/2005).

          De o gravitaţie ieşită din comun, la adresa Luceafărului românesc, este şi afirmaţia privind „viitorul României”, prin care H.R.P. afirma: „Eminescu este cadavrul nostru din debara, de care trebuie să ne debarasăm dacă vrem să intrăm în Uniunea Europeană” (după Viorel Patrichi, în revista „Rost” nr. 24/2005).

          Dacă aceste afirmaţii se dovedesc a fi reale, atunci toate instituţiile culturale româneşte, din ţară şi diasporă, trebuie să aducă la masa criticii activitatea unui asemenea pretins „intelectual”, pus să slujească activitatea unui for cultural român de înalt nivel şi, drept răsplăată, să i se propună şi retragă toate onorurile acordate de statul român, pentru înlăturarea neghinei din cultura română.

          Afirmaţiile putreau face şi obiectul unor investigaţii penale. Cercetaţi, dacă şi în alte ţări europene au mai fost cetăţeni care au adus asemenea dispreţuiri şi calomnii la adresa ţării lor!

          „Stabiliţi mai întâi adevărul şi apoi treceţi la „premii”.

          Mihai Bîltag, secretar-casier al Cercului, prezintă unele date din viaţa şi activitatea mitropolitului Andrei Şaguna, întemeietorul Astrei Transilvane de la 1861, aşa cum rezultă din documente întocmite cu ocazia bicentenarului naşterii lui Şaguna.

          Simpozionul s-a încheiat cu un frumos program muzical şi artistic interpretat de soliştii instrumentişti – maestrul Dumitru Ciupa, taragotist, acompaniat de acordeonistul Adrian Flămând, cu momente artistice interpretate într-o înaltă ţinută, de Ştefan Oltean, fost primar la Tiha Bârgăului.

          Toţi cei prezenţi au cântat Eminescu şi Unirea.

          Aceste precizări au fost făcute de preşedintele executiv Pavel Ştirbu, de la Astra Bârgău, un om care doreşte aflarea adevărului despre neamul românesc.

Cu “Ve diez”,roman apărut la Editura StudIS Iași, la sfârșitul anului 2017 (al cărui titlu vine să sugereze construcția polifonică),Victor Știr continuă, în fapt, demersul discret, totodată tenace, al creatorului de anvergură, pe care gloria trecătoare, notorietatea fabricată îl lasă nepăsător.
Consecvența cu care autorul își urmează destinul de creator ce se manifestă pe diverse paliere (poet, prozator, eseist, publicist și traducător) este remarcabilă, iar distanța pe care și-o asumă față de ceea ce incumbă viața literarăgălăgioasă, îl face aproape singular. Din păcate, cărțile lui Victor Știrapar la edituri mai puțin vizibile, în tiraje aproape confidențiale;dacă s-ar reedita în condiții mai bune,la mari edituri, romanele sale ar ocupa, neîndoielnic, un loc de frunte în topul romanelor publicate de la Revoluție încoace.
“Ve diez”e construit din bucăți de proze aparent disparate, de sine-stătătoare, într-o inserție ce dă senzația polifoniei, a mozaiculuiprofan;puzzle aleatoriu, cioburi pulverizate din vise fastuoase.Surprinzător ansamblu ce scoate la iveală o comedie umană deconcertantă.Se conturează, fragil sau grotesc, personaje episodice, arhitecturi haotice, aspecte de existență schițate din câteva linii ce însumează între coperte o lume bulversată, o umanitate suferindă ce și-a pierdut reperele.Surprindelirismul discret, nelipsit de vigoare, povestea sfătoasă, tragicomicul unei lumi mărunte, aflate în disoluție. Existențe insignifiante populeazăvremuri istorice fără conținut. Căderea comunismului a adus schimbări la care puțini au reușit să se adapteze.Fenomenul migrației, al dezrădăcinării,are dimensiuni dramatice.
Vedean, singurul personaj mai consistent, posibil alter-ego-ul autorului, fixat și el înzonele periferice, reflectează pe marginea unor articole apărute în presă, a unor emisiuni tv din stricta actualitate. Aflat aproape de vârsta tragică a senectuții, acesta rememorează vremurile tinereții apuse: “Se trezea în destule nopți pe la ora patru și nu făcea altceva decât să recapituleze lista morților din familie”.Ajunsun paria, dacă nu a avut dintotdeaunao astfel de condiție, Vedean visează la lumea patriarhală a satului, tânjind după natură, după contactul nemijlocit cu glia.Preocupările sale statornice sunt legate de existența vegetală, de universul plantelor.Lucrează la un ierbar ce reunește mii de plante din flora locală și de pretutindeni. E un clarvăzător, un scrutător fin și tenace al istoriei. Nostalgiile sale nu sunt ale unui fost nomenclaturist sau fost disident;existența sa e una insignifiantă, a individului aflat sub vremuri. Judecățile sale sunt nuanțate, fără părtinire.E totuși un om al cetății ( un Zacharias Lichter)ce judecă traseul post-comunist al țării sale angajând idei, reflecții amare. Îl caracterizează ironia și fantezia:“Ești ceea ce mănânci, a aflat și s-a apucat să mănânce inimă”.
Prin această nouă apariție editorială, Victor Știr adaugăo cărămidă trainică la edificiul de idei și simțiri pe care îl înalță.

Un eveniment plastic deosebit, de o sensibilitate aparte, cu multiple conotaţii afective şi de încântare a sufletului, a privirii şi a inimii, s-a derulat la cunoscuta galerie de la Casa Argintarului din Bistriţa, printr-un superb şi elocvent vernisaj al unei expoziţii aparţinând cunoscutei, consacratei şi valoroasei artiste – Andreea Rus, o personalitate în lumea mirifică a picturii prin modul de abordare şi de expresie în frumoasele şi sugestivele tablouri care îţi încântă privirea şi-ţi creează emoţii şi stări de fericire.
Activitatea, de o factură aparte, a avut loc în cadrul Zilei Culturii Naţionale, iar Andreea Rus, care este doctor în arte vizuale din 2010, absolventă a Universităţii de Artă şi Design Cluj-Napoca, cu specializarea pictură şi master în arte vizuale, membră a UAP din România, cu numeroase expoziţii personale şi internaţionale, inclusiv la Villa Farseti, Veneţia, Italia, în 2014, cu numeroase premii pentru pictură şi lucrări elaborate şi publicate, ne-a oferit, în cadrul expoziţiei sugestiv intitulată „În căutarea fericirii”, momente de autentică revelaţie a fericirii exprimată prin arta picturii.
Despre valoarea expoziţiei şi a exponatelor, valoarea şi mesajul transmis de apreciatul artist plastic profesionist Andreea Rus, au vorbit, cu aplecare, argumente, exemplificări, motivaţii şi aprecieri critice, directorul Complexului Muzeal Bistriţa-Năsăud, prof. dr. Alexandru Gavrilaş, la rândul său un apreciat şi valoros sculptor, care a fost moderatorul şi amfitrionul evenimentului, urmat de subprefectul judeţului – Ciprian Ceclan, care a apreciat arta exponatelor, puterea de creaţie şi valoarea artistei, cu un ochi de profesionist, pe care a felicitat-o călduros.
Cea care a oferit „reţeta plastică a fericirii”, artistul plastic profesionist Andreea Rus a făcut o pertinentă motivaţie de abordare a tematicii expoziţiei de faţă, tema aleasă o reprezintă, cât şi titlurile tablourilor de pe simeze: Locuri ale fericirii – O stare, Interior, Gândind sensul, O stare, Paradisul este deasupra lunii, Empireul este deasupra pământului etc., artista oferind publicului reţete pentru... fericire.
Dr. Ana Maria Negoiţă, istoric de artă, precizează despre artistă, în catalogul elegant şi sugestiv al expoziţiei: „Un jurnal al artistei despre căutarea fericirii care se construieşte în imagini, ele apar privitorului ca mai apoi să fie uitate şi re-compuse într-un spaţiu interior”.
Ospitalitatea deosebită, profesională a gazdelor de la Casa Argintarului a fost oferită cu generozitate şi atenţie pentru publicul prezent de către Eugeniu Virgil Miloş şi Sorina Creţu, custozi ai acestui aşezământ cultural.
A fost o zi de mare sensibilitate şi frumuseţe plastică.

Peste 100 de elevi de la Colegiul Național „Andrei Mureșanu” din Bistrița au celebrat Ziua Culturii Naționale participând activ la manifestarea intitulată sugestiv „Memento Eminescu”, desfășurată la mediateca Bibliotecii Județene „George Coșbuc” Bistrița-Năsăud.
Evenimentul a cuprins o prezentare biografică, realizată de bibliotecara Rodica Bădăluță, după care elevii au recitat din opera poetica a lui Mihai Eminescu. Versuri selectate de ei înșiși, mai cu seamă din poeziile de dragoste și filozofice ale poetului național. În același timp, prin mâinile lor au circulat mai multe volume din seria „Manuscriselor Mihai Eminescu”, în care ei au admirat caligrafia atât de îngrijită a rândurilor scrise de pana marelui poet.
Întâlnirea a devenit cu adevărat interactivă în momentul în care profesoara Ionela Nușfelean, de la Palatul Copiilor, i-a antrenat pe elevi într-un joc de imaginație, prin care au fost asociate anumite cuvinte cu marile teme ale creației eminesciene, după care scriitorul Olimpiu Nușfelean a susținut un adevărat curs despre efectele benefice ale lecturii. El și-a susținut pledoaria făcută în fața mai tinerilor săi ascultători cu argumente științifice, trecând prin psihanaliză, prin științele medicale și sociologice, rămânând în final în sfera culturală.
Finalul manifestării i-a găsit pe elevii pasionați de viața și opera lui Mihai Eminescu vizionând filmul documentar „Mihai Eminescu – Mari români”, scris și regizat de Camelia Robe și prezentat de jurnalistul Andrei Gheorghe. „Evenimentul a constituit un plus prin numărul mare de copii, peste 100, care au venit cu mare deschidere și s-au implicat în eveniment fie prin selecția textelor, fie prin realizarea de semne de carte cu secvențe semnificative și reprezentative din creația eminesciană. Ei au fost dornici să comunice despre Eminescu! Una dintre cele mai impresionante lucrări a lor este o carte ”handmade”, de dimensiuni mari, realizată din carton și hârtie colorată sau albă, în interiorul căreia elevii și-au așezat gândurile sub forma unor scrisori, a unor confesiuni sau a unor citate din creația eminesciană. De altfel, elevii chiar se exprimau că le place să citească Eminescu! Este vorba de elevi din clasele a VIII-a și din toate clasele de liceu” a declarat la finalul întâlnirii profesoara Aurelia Hîruța.
Evenimentul „Memento Eminescu” a fost coordonat de profesoarele Aurelia Hîruța și Monica Strungar de la Colegiul Național „Andrei Muresanu” din Bistrița și de bibliotecara Rodica Bădăluță de la Biblioteca Județeană „George Coșbuc” Bistrița-Năsăud.
Tot luni, 15 ianuarie, la Filiala Cluj a Uniunii Scriitorilor din România, s-a lansat cartea „Amintiri despre Petru Creția”, editată în anul 2016 de Biblioteca Județeană „George Coșbuc”Bistrița-Năsăud și despre care au vorbit Irina Petraș, Maria Gabor Șamșudean, Ioan Pintea și George Vasile Dancu. Au fost prezenți scriitori și cititori din Cluj și Bistrița-Năsăud. Cu acest prilej, Irina Petraș, soția regretatului critic și istoric literar Petru Poantă, a donat Bibliotecii Județene „George Coșbuc” primele manuscrise dintr-o donație mai amplă Petru Poantă. Donația cuprinde pagini din cărțile pe care reputatul critic clujean le-a dedicat lui George Coșbuc.

Doi distinși cercetători bistrițeni, Mircea Gelu Buta și Adrian Onofreiu, aduc în fața publicului iubitor de istorie un nou volum al istoriei spitalelor din Bistrița. Este prezentată perioada de după anul 1989 până în prezent, când, așa cum vedem înscris pe coperta cărții, „... Într-un sistem medical devastat de reforme eșuate, care parcă nu se mai sfârșesc, singura șansă de succes a unei echipe manageriale este să ia în propriile mâini soarta spitalului pe care îl conduce. O luptă teribil de grea, în care, pentru a învinge forțele potrivnice, ai nevoie de pricepere, loialitate și mult curaj”. Concluzia rămâne că „... Într-un final poți să fii învins sau să câștigi într-o bătălie care nu este a ta, ci a celor mulți, care și-au pus speranța în tine că poți să le redai demnitatea, punându-le la dipoziție un sistem medical corect și modern, așa cum cred că s-a reușit la Spitalul Județean de Urgență Bistrița”.
Volumul, apărut în frumoase condiții grafice la Editura Școala Ardeleană din Cluj-Napoca, are 674 pagini și o colecție de peste 200 de fotografii.

Consiliul Județean Bistrița-Năsăud, Biblioteca Județeană „George Coșbuc” Bistrița-Năsăud și Societatea Culturală Maghiară din Transilvania – Filiala Bistrița / EMKE organizează luni, 22 ianuarie 2018, ora 17:00, în sala „Gavril Scridon” a Bibliotecii (Bistrița, str. Alexandru Odobescu, nr. 11), manifestarea culturală DIALOG INTERCULTURAL. ALTERITĂȚI / INTERKULTURÁLIS PÁRBESZÉD
ZIUA CULTURII MAGHIARE / A MAGYAR KULTÚRA NAPJA.
Cu acest prilej, va avea loc Lansarea cărții:Alexandru Cristian Miloş –„Ascuns între stele / Rejtőzve csillagok között c. könyvének bemutatása”, precum și Vernisarea expoziției ilustratoarei Bianka Brici Kerekes - képtárlat megnyitója.
Prezintă / Előadók:
Muzsi Anikó, Diana Morar
Pintea Ioan, Plesch Katalin, Molnár Gabriella.
Cu participarea elevilor:
Colegiului Național „Andrei Mureşanu” Bistrița și a
Liceului de Muzică „Tudor Jarda” Bistrița
Vă așteptăm cu drag!

Nr. 238-239-240 (octombrie – noiembrie – decembrie/ 2017) al revistei „Discobolul”, care apare la Alba Iulia, avându-l ca redactor-șef pe Aurel Pantea, secretar de redacție Gabriela Chiciudean, iar redactori pe: Ion Buzași, Ioana Cistelecan, Cornel Nistea, Mircea Stâncel și Adriana Teodorescu, are 337 de pagini. În ea semnează critici de notorietate sau în curs de devenire ca: Gheorghe Grigurcu, Ion Pop (cu o continuare din nr. anterior, „Un dosar avangardist”), Al. Cistelecan („Muzicuță – Cornelia Buzdugan Hașeganu”), Nicolae Oprea („Proza moravurilor contemporane”), Iulian Boldea („Polifonia traumei: Liviu Ioan Stoiciu”), Ion Cuceu („Studiile dedicate mitologiei populare românești”), Ioana Cistelecan („Poemul cuticular”), Simona-Grazia Dima („Călătorie spre sens”), Iulian Chivu („Index Omnium Commemoris”), Monica Grosu („Poezia lui Dumitru Ichim într-un eseu monografic”), Rodica Gabriela Chira („Blanca, o altă oglindă”), Anabella Graur („Alte însemnări din subterană”), Angela Nache-Mamier („Tempouri poetice și ritmuri cardiac-muzical-erotice”), Mircea Popa („O carte catastrofală: viața romanțată a lui Al. Macedonski”, scrisă de liderul Ligii Scriitorilor, Al. Florin Țene), Monica Grosu („Iubirea aleargă pe străzi cu sens unic”), Mihai Pascaru („Modernitatea tendențială”), Sonia Elvireanu („Ion Vinea, Răsfățatul vitregit”), Adina Curta („Ascultă și dezleagă o babă nevinovată”), Cornel Nistea („Un roman al Iuliei Cubleșan”), Mircea Stâncel scrie despre poezia lui Ștefan Augustin Doinaș, Ion Gheorghe și Andrei Mocuța, Ion Buzași despre „Poetul Câmpiei Ardelene: Ion Moldoveanu”, Sonia Elvireanu despre prozatorul Florin Toma, un eseu interesant scrie Iosif Zoica despre „Cumințenia artistului la Judecata de Apoi a Pământului”, Manuela Pănăzan despre „Marile sărbători creștine în poezia lui Dumitru Ichim”; cu ocazia împlinirii a 110 ani de la nașterea lui Mircea Eliade scriu: Elena Danciu („Religo, religare, renegare”), Simona Pârvu („Huliganii lui Mircea Eliade între nonconformism și ratare”), Sorina Jurj („Un altfel de Eliade” și Petru Adrian Danciu („Eu și Mircea Eliade”); despre noi deschideri interpretative la opera lui Ion Creangă scrie Constantin Cubleșan, iar la rubrica „Memoriale”, Mircea Popa scrie despre prof Olimpiu Boitoș, „o victimă a comunismului”; Mircea Decean își continuă textul din numărul anterior „Răsplata pentru binele făcut celorlalți”, iar Gabriela Feceoru cu un pending/în așteptare; la rubrica „Aniversări”, același Mircea Popa scrie despre viața și opera criticului băimărean Gheorghe Glodeanu la 60 de ani; Ladislau Daradici scrie despre viața și opera lui Eugen Evu (1944-2017), iar Sonia Elvireanu traduce în franceză câteva poeme de Marian Drăghici; la rubrica „Thakia” scriu: Roxana Pavnotescu și Cristina Smadea; la rândul lor, Costa Roșu, Ionela Mengler și Alina Iorga Knezevici scriu despre: „Simpozionul Internațional Banatul – Trecut Istoric și Cultural, Banatul – Istorie și Multiculturalitate”; la rubrica „Archaelogica”, Vasile Moga scrie despre „Matrița de bronz de la Sarmizegetusa Regia”, iar la rubrica „Varia” sunt prezentate numerele recente din „Apostrof”, „Luceafărul de dimineață”, „Vatra” și „Banchetul”; poezie publică: Kocsiș Francisko, Leo Butnaru, Silviu Dachin, Nicolae Silade, Nicoleta Bărbat, Mirela Rusan, Diana Adriana Matei, Luminița Zaharia, Felicia Colda, Ana Podaru, Maria Ieva, Brândușa Palade și Miron Țic, iar proză Mihai Pascaru și Nicoleta Bărbat.
Circa un sfert din acest număr îl ocupă paginile dedicate aniversării a 110 ani de la nașterea prozatorului Câmpiei Transilvane, Pavel Dan. Criticul Ion Vlad publică Prefață la Pavel Dan, „Ursita”, care conţine nuvele, opinii critice, pagini de jurnal, corespondență, o cronologie în imagini, indici”, ediție îngrijită de Aurel Podaru, (Cluj-Napoca, Editura Mega, 2017). La rândul său, Constantin Cubleșan, în articolul „Pavel Dan – o nouă antologie”, apreciază „strădania criticii și istoriei literare transilvănene de a impune în conștiința publicului și a contextului literar național numele și opera lui Pavel Dan” prin edițiile și studiile semnate de-a lungul timpului de: Ion Chinezu, Eugen Ionescu, Florian Potra, Cornel Regman, Nicolae Balotă, Sergiu Pavel Dan, B. Elvin, Gheorghe Zarafu, Nicolae Florescu, Mircea Braga, Victor Cubleșan, Ion Buzași, Aurel Podaru etc., și monografiile scrise de: Monica Lazăr (1967), Ion Vlad (1977), Constantin Cubleșan (2007), Gabriela Chiciudean (2007), Petru Poantă și Victor Cubleșan (2007), Valentin Vișinescu (2007). Criticul clujean scoate în evidență contribuția „cu totul aparte” a conjudețeanului nostru, Aurel Podaru, în promovarea operei lui Pavel Dan prin realizarea, în 2012, a primei ediții critice, integrală, a operei lui Pavel Dan, „Opere I-III”, cu un amplu studiu semnat de Andrei Moldovan, a Asociației Culturale „Pavel Dan”, în 2014, a Colocviilor „Pavel Dan”, începând cu același an (2014), a revistei „Paveldaniștii” și a recentei antologii din opera prozatorului, „Ursita”, „cea mai sintetică dar și cea mai bogată în conținutul documentar”. În această revistă, mai scriu despre Pavel Dan: Gabriela Chiciudean („Despre locuire în Păpușa de marmură”), Alina Andreica („Copil schimbat – raportarea omului tradițional la dizabilitate”), Aurel Podaru („Opera lui Pavel Dan în liceu – o provocare pentru profesorii de literatură română”), Mircea Ioan Casimcea („Pavel Dan omagiat la Turda și la Câmpia Turzii”).
Sunt aproape convins că Aurel Podaru nu şi-a spus încă ultimul cuvânt în materie de Pavel Dan şi că el ne-ar putea rezerva şi alte surprize, plăcute. Mai ales că ne aflăm în anul centenar al Marii Uniri!

Spectacol Omagial “Uniți sub tricolor”
Miercuri, 24 Ianuarie 2018, ora 18.00
Centrul Cultural Dacia
Intrarea liberă in limita locurilor disponibile

Simezele galeriei Atelier Art C14 de pe strada Cerbului din Bistrița găzduiesc începând cu această seară și până pe data de 15 februarie expoziția de pictură în acuarelă a unui grup de artiști brașoveni. E vorba de Maria Fătu, Ion Stan, Cristina Grigorescu, Melania Filip și Nicușor Mâțu Coșca.

Un spațiu deschis și cald

Este prima impresie, o primă constatare atunci când pătrunzi în spațiul bine luminat, intim oarecum, al galeriei de pe strada Cerbului. Acuarelele vorbesc singure, se aruncă asupra ta, te invită la o visare hedonistă, o mică lene colorată frumos și curat de pricepuți artiști. Dincolo de acuarele, piesa de rezistență a eclecticului spațiu este portocalul cât se poate de adevărat, cu fructele lui minunate și minuscule.

Iar, cum pictura face casă bună cu muzica, în cele trei săli de expoziție s-au auzit  armoniile flautului la care a cântat  Paulina Sătmar, elevă a profesoarei Lidia Bătinaș de la Liceul de Muzică ,,Tudor Jarda” din Bistrița.

La expoziția de acuarele au fost prezenți chiar foarte mulți bistrițeni, toți cei interesați de pictura în acuarelă pot achiziționa aceste lucrări până pe data de 15 februarie a.c. Comentariul de specialitate a fost asigurat de Corneliu Gaiu, istoric de artă, director al Complexului Muzeal Bistrița-Năsăud.

Galeria Atelier Art C14 este un spațiu privat deschis într-un imobil particular în locul unei farmacii. Transformarea într-o farmacie a sufletului aparține farmacistei pensionare Lucica Cudrec dar și inginerei şi pictoriței pe sticlă Cornelia Tersanszki.

Dejenii au întâmpinat anul nou cu revista lor de suflet  “Astra dejeană”, o revistă cu pagini mai puţine, dar cu mesaje multe,  cu o proaspătă chemare spre cultură, spre acţiuni de prestigiu  cum  sunt: Conferinţele de la Dej, unde expun pe diverse teme, ambasadori ai ştiinţei  şi culturii, academicieni şi cadre universitare. Amfitrionul şi moderatorul acestor întâlniri de suflet este preşedintele Asociaţiunii “Dr. Teodor Mihali“, ec. dr. Radu Gavrilă, omul dedicat unei vieţi frumoase şi echilibrate care cu bogăţia inimii sale, iubeşte pe cei ce se dedică frumosului din societate şi din viaţa  fiecăruia.

La Dej, sub tutela ASTREI  s-a creat o Şcoală Academică Internaţională cu tema “Economie şi istorie la confluenţa Someşurilor”, sub egida Academiei Române, Filiala Cluj-Napoca, în parteneriat cu primăria municipiului Dej.

Între dejeni şi năsăudeni s-au stabilit în timp relaţii bine sudate de prietenie şi bună colaborare, prin intermediul Asociaţiunii Culturale. Ca dovadă se desfăşoară acţiuni comune de o solidă notorietate naţională şi internaţională ce se constituie într-o frumoasă reuşită cu fructoase dialoguri şi schimburi de idei. O frumoasă şi firească tranziţie ideologică intergeneraţională.

La Dej s-a constituit un centru al vieţii astriste cu participarea Despărţămintelor din vecinătatea Dejului: Cluj, Gherla, Beclean, Năsăud, Baia Mare, Şoncuta Mare, Carei, Tg. Lăpuş, organisme culturale larg deschise spre reglementarea noilor moduri de viaţă astristă în modelarea  viitorului prin cultură.

La pagina 5 apare sub semnătura Doamnei Magdalena Vaida un articol cu tema “Academicianul Dorel Banabic, Ambasador al culturii şi civilizaţiei  someşene”, “Conferenţiarul porneşte“. De la căuăcia bunicului şi atelierul de tinichigerie al tatălui din Ciceu Giurgeşti, la fabrica virtuală trasând o scurtă istorie a celor patru revoluţii tehnologice care au transformat lumea ultimilor 150 de ani, obligând societatea să se reinventeze în moduri greu de imaginat în secolele precedente.

La pagina 7, ne întâmpină academicianul Ioan-Aurel Popo, rectorul Universităţii clujene, cu conferrinţa “1918-2018 - semnificaţia actuală a Marii Uniri”, continuare din numărul trecut, care încheie cu un citat celebru, atribuit celui de-al 16-lea preşedinte american, Abraham Lincoln, acela care a plătit cu viaţa pentru încrederea în forţa democratică perenă a poporului său. Poţi să-i prosteşti pe unii oameni tot timpul şi pe toţi oamenii un timp, dar nu poţi să-i prosteşti pe toţi oamenii tot timpul.

La pagina 11, ”Ocrotiţi de Eminescu” din Blaj sunt scoşi în faţă elevii câştigători la secţiunea recitare din opera eminesceană: Tomoioagă Diana-Maria, Bujiţă Izabela. E al cincilea an când elevi dejeni sunt câştigători la acest concurs organizat de Astra Blaj. La pagina 12 găsim câteva impresii din grafica destinată copiilor, Rusz Livia,  cuprinsă de spiritul celebrului vers arghezian: “Fă-te, suflete, copil”.

Teologul sălăuan, scriitorul Iuliu Morariu, o personalitate în viaţa culturală şi creştină semnează  articolul “Un eveniment academic prestigios la Dej”, cu participarea unor istorici şi economişti  consacraţi pe măsura moderatorilor, iar auditoriul nu putea decât să fie interesat şi curios.  

Eseul semnat de poeta Elena Mereuţă la pagina  14: “Paradoxurile mele”  întregeşte ideea de carte – scriitor - cititor, nevoia de comunicare şi împărtăşire  cu tainele discrete ale vieţii. La pagina 19 facem cunoştinţă cu prof. univ. dr. Ioan Bolovan, cu conferinţa  “Ioan Slavici între loialismul pro-habsburgic şi devotamentul naţional”, iar Zorin Diaconescu la pagina 21 vorbeşte “Despre modele şi mode culturale în contextul pluralismului”. O abordare dialectică, iar la pagina 23, conferinţă pe teme matrimoniale, de ieri şi de azi. La pagina 25, preşedintele Ligii Scriitorilor Romani, Filiala Năsăud, Ioan Mititean, semnează  articolul “Astrişti năsăudeni la Dej” la CONFERINŢA  susţinută  de scriitorul Andrei Moldovan cu tema “Societăţi, Asociaţii, Antologii dând ca exemplu  JUNIMEA, ca un punct de cotitură în evoluţia societăţii româneşti ,născută la Iaşi, între anii 1863-1864. Doamna Daniela Ciuta prezintă  radiografia Adunării  cu nr. 111 de la Alba-Iulia, iar preşedinta Astrei  din Şoncuta Mare, Alina Angela Talpoş, consemnează despre prestigiul activităţilor astriste dejene.

Revista Astrei dejene este o reuşită,  cultivând cultul  frumosului, dragostea şi preţuirea vieţii.

 Sincere felicitări Astrei Dej pentru revoluţionarea vieţii astriste

Așa este cunoscut în critica literară Alexandru-Cristian Miloș, poetul bistrițean, care a adus în literatura română o nouă viziune poetică, utilizând conceptele științei și tehnicii. Prin intermediul lor, actul său creator pune în circulație valori metaforice, mai puțin întâlnite în spațiul nostru liric. Gheorghe Grigurcu consideră că este un urmaș al lui Eminescu, atunci când vorbește despre prezența elementelor cosmogonice din creațiile celor doi autori.
Din numeroasele referințe critice prezentate în albumul omagial ,,ALEXANDRU – CRISTIAN MILOȘ-65, apărut în Editura Solon, Bistrița, 2017, coordonat de Laura Goia, rezultă că Alexandru-Cristian Miloș este un poet apreciat pentru ,,viziunea sa cosmică provenită din visurile alchimiștilor și transpusă în limbajul științific al veacului nostru’’. Țelul său suprem este de a-l introduce pe cititor în universul său ficțional printr-o poezie cu un limbaj mai puțin obișnuit, o poezie în care sentimentul apartenenței ține de lumea cosmică. Această idée rezultă și din propriul său autoportret : ,,Stea a depărtării sunt / Cade frunza în pustiu, / Răsărit peste Cuvânt/Scriu ce sunt și sunt ce scriu’’.
Alexandru-Cristian Miloș scrie poeme SF, o cosmopoezie cu o etică galactică, cu speranță, curaj și credință în viitorul omului, spune Petre Scutelnicu. El percepe starea de iubire ,,cu ochi de zeu’’, se află în căutarea paradisului pierdut, creează un univers liric original, clădit pe multă imaginație și inteligență poetică. Din poeziile sale se desprind marile teme ale lirismului dintotdeauna (iubirea, sacrul, timpul, pe care le transcrie fără dificultate, într-un cod personal (Iulian Boldea). Reflecțiile meditative, dorința de a se umple de energii astrale sunt doar câteva obsesii care îi întregesc profilul poetic : ,,Mă uit printr-un binoclu stelar în lume/ Precis și imprecis privesc și scriu, trăind astral./Mă uit în orizont și peturb viitorul./ Mă uit în oglindă și mă peturb în viitor, /În viitorul simultan./ Aș bea cu tine vinul atâtor dimensiuni ce nu se văd/ Și nu se aud ori nu se simt și totuși sunt./ Rătăcind pe străzile orașului aprind wolframul în pupilă,/ Discreția în stelele ochilor ! Ambasador solar !/Agent de circulație galactic….
Cristian Miloș operează atât în în poezie cât și în proză cu noțiuni de fizică, matematică și astronomie, rescrie istoria Terrei și a Terrienilor, face asociații cu Civilizații Extraterestre, călătorește cu nave spațiale și creează ,,prin inginerii genetice- Umanitatea’’. Blândețea și cutezanța se răsfrâng și asupra versurilor sale, care poartă tonul chemării la cucerirea tuturor misterelor Cosmosului : ,,Treziți-vă și veniți! Să fiți deodată Aici și Dincolo !/Adică în mai mult de două dimensiuni !’’Poetul este un liric de peisaje și experiențe sufletești puse într-un tipar original, dens și patetic, asemeni unor PSALMI din lumi și religii necunoscute.
Alexandru- Cristian Miloș încearcă să decodifice ,,miturile originii stelare ale omului. El reflectă asupra unui nou mod existențial al acestuia : ,,Între Națiunile Cosmice cu Dreptul ei Cosmic /Sunt unul din Urmașii Zeilor Zburători – Oamenii din a 12 Planetă în Sumer !/ Al Vizitatorilor’’. Are 37 de cărți care se află în Biblioteci Universitare din peste 30 de țări. Și toate vorbesc despre omul cosmic, despre viitorul omului astral. Cosmopoeziile sale sunt traduse în limbile : engleză, franceză, germană, greacă, spaniolă, italiană și a obținut 14 premii la festivaluri naționale și internaționale de poezie. Dar înainte de a fi un poet cosmic, el este un poet funcțional, creștin, cu structuri și formule poetice noi.
Firea modestă și prietenoasă pe care o afișează mereu în cadrul întâlnirilor culturale, atrage pe oricine, pentru a-i descoperi tainicele labirinturi spirituale. Ca o fereastră a amintirilor, bucuriilor și neajunsurilor vieții se deschide în această carte omagială interviul lui Menuț Maximinian, o frescă a sufletului în care poetul Alexandru-Cristian Miloș se destăinuie tuturor .

Repertoriul cântecului autentic de pe Valea Ţibleşului, păstrat de familia Teodora, Lenuţa şi Sergiu Purja - mamă, fiică şi nepot, a fost prezentat în cadrul emisiunii „Vine Vaida pe la voi”. Cei trei rapsozi au adus în faţa telespectatorilor Look-TV, timp de două ore, în direct, cântece şi poveşti din vatra satului tradiţional.
Printre atâtea momente care strică frumuseţea cântecului popular se mai găseşte şi câte o oază de frumuseţe în care este prezentată horea cu noduri, interpretată de Teodora Purja, numită „tezaur uman viu al Văii Ţibleşului”, şi preluată de fiică şi nepot.
Poate că, pe televiziunile noastre, ar trebui să vedem mult mai des asemenea momente.

Complexul Muzeal Bistrița-Năsăud vă invită miercuri, 24 ianuarie 2018, de la ora 13.00, la vernisajul expoziției foto-documentare ”Gară pe drumul Marii Uniri”, proiect realizat de Asociația Dar Development București, desfășurat sub egida Departamentului Centenar, din cadrul Guvernului României și co-finanțat de Administrația Fondului Cultural Național.

Inițiativa se dorește a fi un omagiu destinat combatanților din Primul Război Mondial, personalităților implicate în tratativele diplomatice care au dus la desăvârșirea Marii Uniri și, nu în ultimul rând eroilor feroviari, subliniind astfel extraordinara importanță a căilor ferate în realizarea României Moderne.

Pe parcursul anului 2017, în cadrul proiectului au avut loc evenimente la Iași, Mărășești, București, Târgoviște, Târgu Jiu și Alba Iulia. Acum, Trenul Unirii repornește. Pleacă de la Alba Iulia pentru a ajunge la Bistrița, cea de a șaptea locație, prima din Anul Centenarului.

În cadrul expoziției vor susține alocuțiuni următorii invitați:

• dl Marcel Oțoiu, director general al CENAFER;
• Mircea Dorobanțu, directorul Muzeului Căilor Ferate Române;
• dl Cristian Brutaru, director  al Editurii DAR Development Publishing.

Partenerii în proiect ai Asociației Dar Developement: Arhivele Naționale ale României, Primăria Municipiului Iași, Complexul Național Muzeal Curtea Domnească Târgoviște, Muzeul Național al Unirii Alba Iulia, Muzeul Judeţean Gorj ”Alexandru Ştefulescu”.

Organizatori: Consiliul Județean Bistrița-Năsăud și Complexul Muzeal Bistrița-Năsăud.

La Editura TIPO MOLDOVA a apărut recent cartea măiereanului Macavei Al. Macavei , „Un fel de amalgam” din Colecţia Opera Omnia, carte de publicistică şi eseu contemporan, cu referiri la elita satului ce animă pulsul vieţii cu fapte şi portrete ce au intrat în memoria spirituală şi afectivă a colectivităţii.

Paginile de început apar sub semnătura scriitorului Icu Crăciun, un alt măierean cu suflet nobil, ce face din legendă realitate, un romancier plin de farmec şi înţelepciune, ca de fapt, toţi măierenii cu rădăcini adânci în solul fertil al satului, ca dovadă nu se tem de bătaia vântului.

Cartea avocatului măierean are cinci capitole în care simţim iubirea de sat şi săteni, de cărturarii care, aici, la Maieru, şi-au deschis aripile şi au învăţat cum să zboare antrenaţi într-o competiţie de dascălul lor, Sever Ursa, omul ce s-a ridicat la înălţimea înţelepciunii.

Capitolul „Măiereni de seamă”, începând de la pagina 9, tratează aspecte din viaţa şi activitatea unor iluştri măiereni: Alexandru Avram, Emil Boşca-Mălin, Ctitorul, adică Sever Ursa şi istoricul Lazăr Ureche, cărturari cu un plus de bunătate şi o largă diversitate în gândire, cugetând asupra bucuriei de a trăi cinstit.

Începând de la pagina 49, păşim pe drumul parcurs de revista măiereană „Cuibul visurilor”, prima revistă din mediul rural, ca un factor de radiere culturală, având ca naş, pe cine altul decât pe Ctitorul, care a creat această publicaţie ca o emulaţie şi competiţie intelectuală benefică, pentru toţi cei care iubesc frumosul din societatea în care trăim. În cele peste 100 de numere au apărut în jur 2000 de pagini semnate de aproape 300 de corespondenţi  care  au ridicat calitatea revistei. Scriitorul Teodor Tanco apreciază revista măiereană spunând: „Cuibul visurilor este o adevărată publicaţie literară în care se găseşte poezie, proză, recenzii, critică literară, studii de istorie locală şi lingvistică, aplicată graiului din zonă”. Revista nu este a redactorilor, nici a măierenilor care o citesc acum, ci a urmaşilor noştri măiereni sau nemăiereni, spune autorul.

Paginile 95-114 sunt dedicate primului scriitor măierean Icu Crăciun, prezentându-i câteva din operele sale: “În căutarea Graalului”, “Întoarcerea la clasici”, “Izbăvirea prin cultură”, “Scrieri incomode”, “Gânduri pentru prieteni”, “În spatele călăreţului”, “Peşti şi paraşute”, “Mitingul”, “Povestiri cu personaje dubioase”, “Împreună” şi altele ce vor urma şi vor dăinui în literatură. Icu Crăciun ia o  mână, un picior, ochi impresionabil ai celor pe care îi întâlneşte în viaţa de zi cu zi, întocmai cum făcuse şi mărturisise cândva Rebreanu, le toarnă într-un creuzet propriu, alcătuind tipuri sau personaje autentice care îmbogăţesc spiritual atrăgând cât mai mulţi cititori.

Capitolele 4 şi 5 respectiv: “Încercări literare” şi “Să ne cunoaştem continentul nostru”, aparţin autorului, etalându-şi măiestria în şlefuirea cuvintelor cu nevoia de comunicare şi împărtăşire cu tainele secrete ale vieţii.

Un eveniment literar deosebit s-a derulat în cadrul activităţii „Dialog Intercultural Alterităţi” de Ziua Culturii Maghiare, acţiune organizată de Consiliul Judeţean Bistriţa-Năsăud, Biblioteca Judeţeană „George Coşbuc” şi Societatea Culturală Maghiară din Transilvania, Filiala Bistriţa, la Biblioteca Judeţeană „G. Coşbuc", în sala „Gavril Scrindon”, în prezenţa unui numeros public, scriitori, profesori, elevi, mass-media etc., care au asistat la un benefic şi interesant dialog intercultural al artelor, al mesajului criptat şi decriptat al versului şi poeziei, al unui frumos recital de poezie în limba română şi maghiară, cât şi evoluţia impecabilă, prin muzica canto clasică, a elevilor de la Liceul de Muzică „Tudor Jarda” din Bistriţa, care au marcat acest eveniment de o sensibilitate aparte.

         Provocarea artelor s-a datorat, în cadrul acestui dialog, prin lansarea cărţii cosmpoetului Al. C. Miloş, Cetăţean de Onoare al Bistriţei, cu titlul sugestiv „Ascuns între stele” – „Rejtozve csillagok kozott”, carte apărută bilingv în limba română şi limba maghiară la cunoscuta şi apreciata Editură „Solon” din Bistriţa, 2017, tipărită cu sprijinul Consiliului Judeţean B-N (preşedinte Emil Radu Moldovan), prin Biblioteca Judeţeană „George Coşbuc” (director Ioan Pintea), într-o ţinută grafică deosebită şi cu ilustraţii semnificative aparţinând artistului plastic Bianca Kerekes Brici.

         În deschiderea evenimentului au vorbit, despre semnificaţia şi importanţa Zilei Culturii Maghiare, directorul Bibliotecii Judeţene – scriitorul Ioan Pintea, care a fost o bună gazdă, cu o organizare impecabilă, prezentând pe autor şi cartea lansată, şi bibliotecara Gabriela Molnar, vicepreşedinte al Asociaţiei Culturale Maghiare din Transilvania, Filiala Bistriţa, în calitate de moderator, în limbile română şi maghiară.

         Despre traducerea cărţii a vorbit, cu exemplificări şi motivaţii, apreciata profesoară şi traducătoare Aniko Muzsi, iar despre valoarea şi frumuseţea ilustraţiilor Biancăi Kerekes Brici a opinat dr. în arte plastice, pictorul Diana Morar.

         Şi-au mai exprimat opinii şi dedicaţii: Gheorghe Mizgan, Radu Salvan, Eugen Iedean, care au afirmat că această carte este un eveniment editorial deosebit.

         Un sensibil recital de poezie, din cartea lansată, au susţinut elevii de la Secţia Maghiară, a C.N. „Andrei Mureşanu”, pregătiţi de profesorii de limba maghiară.

         Momentul cultural a culminat cu un recital muzical vocal simfonic susţinut de elevii de la cunoscutul Liceu de Muzică „Tudor Jarda” Bistriţa acompaniaţi, la pian, de prof. corepetitor Critian Mihail Lepădatu, unitate şcolară condusă de prof. dr. Raluca Mărginean. Au evoluat elevii Ionuţ Zaicu, Adrian Vlăduţ Bizom (prof. Cristina Conţ), Estera Horoba, Iulia Boncea (prof. Alexandra Neamţu), Alexa Dragu (prof. Roxana Costeanu), care au încântat inimile selectei asistenţe.

         În finalul întâlnirii, cosmopoetul Al. C. Miloş a adus mulţumiri deosebite Editurii Solon, director jr. Radu Barna, Bibliotecii Judeţene „G. Coşbuc” – director Ioan Pintea, traducătoarei Aniko Muzsi, ilustratoarei Bianca Kerekes Brici, preşedintei Asociaţiei Culturale Maghiare din Transilvania, Filiala Bistriţa – Katalin Plecs, vicepreşedintei asociaţiei – Gabriela Molnar şi celor prezenţi.

         Autorul volumului a acordat numeroase autografe, urmat de un moment de socializare la un pahar de şampanie aniversară!

Raveca Vlașin - poet,  născută în Mintiul Năsăudului, produs al școlilor bistrițene, membră a Cenaclului Literar ,,I. Pop Retegan” Dej, membră fondatoare a Cenaclului Literar ,,Radu Seplecan” al Astrei Dej, membră a Ligii Scriitorilor Români - filiala Cluj, prietena astriștilor năsăudeni, prezentă prin scrierile sale la Revistele Astriste din țară, și în zeci de Antologii, a publicat până în prezent 7 (șapte) volume de versuri dintre care 4 (patru) dedicate copiilor.

         În cele șapte volume, citite cu mintea și sufletul, descoperi lumea adevărată în evoluția ei firească:  copil - maturitate și bătrânețe, pătrunzând în trăirile și sentimentele profunde ale autoarei, în care se cuibăresc și multe întrebări.

         În volumul de poezii Intitulat ,,Fresca Amintirilor Albastre” - 2008, o carte autobiografică, trăită într-un tărâm fabulos al copilăriei din mediu rural, unde cântecul și versul nu pare lipsit în nici o împrejurare, la fel credința, sentimentele, ocupațiile și preocupările legate de ciclul anotimpurilor și a vieții: evocarea străbunilor, a bătrânilor-înaintașii, a bunicilor și părinților, toate sunt mărturisite în Cuvântul autoarei, cu sinceritate, în versuri rafinate, cu întoarcere spre propria-i copilărie.

         Așa de exemplu:  în volumul de poezii ,,DIN MAREEA GÂNDULUI” - 2013, în poemul ,,Din flori de vis” : A fost o vreme când copil bogat / Cu vise construiam realități / Când pași și gesturi mă luau argat / Nutrind secretul vieții să-l învăț/.

         Poeta, Raveca Vlașin este și bunică, are un anume fel de a fi: iubește copiii, este un om sensibil, inteligent, cu vorbă blândă, cu dragoste și frumusețe sufletească, cu vise și speranțe dintotdeauna pe care nu și le-a pierdut, a reușit să dea viață talentului dat de Bunul Dumnezeu, prin cărți și poezie, devenind o mare scriitoare lirică - un om de cultură.

         Cărțile dedicate copiilor prin povești și versuri sunt extraordinar de reușite: ,,Cartea copilăriei” - 2004 - ediție trilingvă româno-franceză-engleză (RoFrEn); ,,Scame de zâmbet” - 2005; ,,Din mareea gândului” și volumul de versuri ,,Prin grădina de Povești” - 2015, din care în poemul ,,Patru anotimpuri”, versurile sunt tratate de autoare cu gingășie și pricepere din preaplinul talentului izvorul creației literare din care înmugurește viața.

         Astfel, Primăvara este asociată cu ,,un copil”, cu ,,o sărbătoare”;  poemul ,,Ghiocelul” - simbol al regenerării  vieții, apoi, poemele: ,,Ulița copilăriei”, ,,Poveste de vară", ,,Lada cu mere” , și alte poeme din care citez câteva versuri: ,,NEPOȚICA” - Ce isteață și ce dulce / Când își pune ceva-n gând / Cu trei vorbe mă seduce / De mă joc cu ea la rând; ,,TOBOȘARUL” - În baraca lui bunicu / Am dat peste două oale / Vechi, uitate, obosite / Groase-n piele / Mari și goale / Pregătindu-mi două bețe / Sprintene și ușurele / Îmi ziceam că-s toboșar / Și-ncropeam ritmuri cu ele; ,,ÎN VACANȚĂ LA BUNICI” - Bunii, ce faci de mâncare / Astăzi pentru prânzul mare / O zamă de baraboi / Cum se face pe la noi; ,,PRÂSNELUL" - Sfâr ... prâsnel nepotolit / De bunicul învârtit / Să-i distreze pe nepoți / Se adunară-n juru-i toți; ,,VROIA SĂ ȘTIE” - Toți am fost copii o dată / Și-am făcut mici prostioare / Știm că-n perioada dată / Nu suntem îngeri sub soare.

         În toate, autoarea își creionează prin poezie afecțiunea părintească, folosind un limbaj original plăcut cititorului, fiind parcă, chemată să formeze spirite creatoare, care să implice prin istețime, inspirație și spontaneitate copilul-elevul, în joc, să-l determine să creeze.

         Autoarea prin scrierile dedicate copiilor, a știut să pună pe hârtie povești și versuri adecvate stării lor, ele sunt un bulgăre de aur pe măsura trecerii vremii!

         Dar Raveca Vlașin uimește cititorul și prin volumele de poezie ,,Decareflecți” - 2006, poezie cu zece versuri și rimă încrucișată și ,,Dodecareflecții” - 2010, poezie din trei strofe, cu rimă încrucișată și îmbrățișată, în care ideile, gândurile și întrebările constituie mobilul poeziei, determinate de mediul și domeniile vieții cotidiene pe care o traversăm.

         Citez din Cuvântul autoarei: „Este nevoie în continuare de a ne pune întrebări; de a reflecta asupra binelui și răului, asupra frumosului și a urâtului și apoi a alege în cunoștință de cauză calea pe care o dorim. Pentru bine și frumos este nevoie de o cheltuială de timp și energie mai mare, dar fără această luptă continuă, pentru mai bine, ce ar fi viața noastră?” 

         O altă întrebare: ,,Oare este de folos să cheltuim timp la masa de scris?”. 

         Întrebările  par a fi actuale, puse în versuri, cu exprimare metaforică și luciditate, dă versurilor o notă romantică, întemeiată pe dorințe și speranțe, creează un Univers liric interesant.

         Poeta, merită felicitări, cu urări de sănătate și inspirație în ale scrisului, să înnobileze mai departe cu aceeași pasiune și dăruire idealurile culturii românești.

24 IANUARIE, Mica Unire. 24 Ianuarie este data la care sărbătorim, an de an, din 1859 încoace, un mare eveniment al istoriei poporului român, şi anume Unirea Principatelor, cunoscută ca „Mica Unire„. Unirea Principatelor reprezintă unificarea vechilor state Moldova şi Tara Românească şi  este strâns legată de personalitatea lui Alexandru Ioan Cuza şi de alegerea sa ca domnitor al ambelor principate la 5 ianuarie 1859 in Moldova si la 24 ianuarie 1859 in Tara Romaneasca.

Totusi, unirea a fost un proces complex, bazat pe puternica apropiere culturala si economica intre cele doua tari. Procesul a inceput in 1848, odata cu realizarea uniunii vamale intre Moldova si Tara Romaneasca, in timpul domniilor lui Mihail Sturdza, respectiv Gheorghe Bibescu. Deznodamantul razboiului Crimeii a dus la un context european favorabil realizarii uniriIoan Votul popular favorabil unirii in ambele tari, rezultat in urma unor Adunari Ad-hoc in 1857 a dus la Conventia de la Paris din 1858, o intelegere intre Marile Puteri prin care se accepta o uniune mai mult formala intre cele doua tari, cu guverne diferite si cu unele institutii comune. La inceputul anului urmator, liderul unionist moldovean Alexandru Ioan Cuza a fost ales ca domnitor al Moldovei si Tarii Romanesti, aducandu-le intr-o uniune personala. In 1862, cu ajutorul unionistilor din cele doua tari, Cuza a unificat Parlamentul si Guvernul, realizand unirea politica. Dupa inlaturarea sa de la putere in 1866, unirea a fost consolidata prin aducerea pe tron a principelui Carol de Hohenzollern-Sigmaringen, iar constitutia adoptata in acel an a denumit noul stat Romania.

Recunoasterea internationala a Unirii

Actul istoric de la 24 ianuarie 1859 reprezenta primul pas pe calea infaptuirii statului national roman unitar. Impusa sub o puternica presiune populara, cu deosebire la Bucuresti, alegerea ca domn al Tarii Romanesti a lui Alexandru loan Cuza avea sa-si gaseasca o confirmare deplina la marea manifestare prilejuita de sosirea alesului natiunii in capitala munteana, scrie juristpedia.ro.

Cea mai stringenta problema era recunoasterea internationala a alegerilor. Faptul implinit la 24 ianuarie 1859 era considerat de Poarta si de Austria drept o incalcare a Conventiei de la Paris. Situatia creata in cele doua Principate urma sa faca, de altfel, obiectul unei noi Conferinte internationale, care se deschidea la Paris, la 26 martie/7 aprilie – 25 aug./6 sept. Misiuni speciale, conduse de persoane apropiate lui Alexandru IOAN Cuza, au vizitat capitalele Marilor Puteri garante si au reusit sa castige sprijin pentru cauza romaneasca. Inca in a doua sedinta a Conferintei (1/13 aprilie) Franta, Rusia, Anglia, Prusia si Sardinia au recunoscut dubla alegere. Imperiul Otoman si Austria insa tergiversau; mai mult, se afla ca se punea la cale o interventie militara peste Dunare. Alexandru IOAN Cuza raspunse energic. La 20 aprilie, la Floresti, intre Ploiesti si Campina, armata moldo-munteana era concentrata spre a face fata oricarei situatiIoan Dupa alte amenintari, sub presiunea celorlalte puteri garante, Poarta a acceptat oficial, odata cu Austria, in a 3-a sedinta a Conferintei de la Paris (25 august/7 septembrie), sa recunoasca, la randul ei, dubla alegere. Detensionarea situatiei, atat in relatiile cu Imperiul Otoman, cat si cu cel Habsburgic, il determina pe domn sa ordone inchiderea taberei de la Floresti (1 septembrie 1859).

Astfel implinita recunoasterea situatiei de fapt, impusa la 24 ianuarie, obiectivul imediat urmator era acceptarea de catre puterile garante a Unirii depline. Fara a astepta verdictul altor reuniuni internationale, Alexandru IOAN Cuza a trecut la unificarea aparatului de stat, remediind din mers consecintele hotararilor adoptate prin Conventia de la Paris. Misiunile diplomatice ale Principatelor la Constantinopol erau reunite inca in cursul anului 1859 (martie), cu Costache Negri, recunoscut chiar de catre Poarta, drept unic reprezentant al celor doua tarIoan Unificarea armatei incepea cu deplasari de unitati militare moldovene, la Bucuresti si muntene, la Iasi; tabara de la Floresti s-a bucurat de o comanda unica. In cursul anului 1860, statele majore, instructia, administratia si intendenta au fost asezate sub o singura autoritate, iar aceeasi persoana – generalul Ion Emanoil Florescu – a fost numita in functia de ministru de razboi in ambele tarIoan La serviciul telegrafului moldovean si muntean este numit ca inspector general Cezar Librecht.

La Focsani, nu fara dificultati, isi incepuse activitatea Comisia Centrala care, potrivit Conventiei de la Paris, trebuia sa elaboreze legile, comune celor doua tarIoan In cei trei ani de activitate (1859- 1862) din proiectele sale au fost aprobate de Adunarea, electiva si promulgate de domn doar cele referitoare la Curtea de Casatie si la domeniul funciar (care traducea in fapt principiul egalitatii fiscale). Proiectul de Constitutie nu a fost aprobat insa de domnitorul Cuza, Comisia Centrala din Focsani fiind desfiintata in februarie 1862.

Raporturile cu acele puteri garante care se aratau ostile unirii sau care jucasera, in trecut, un rol important in viata Principatelor (Rusia, in anii „protectoratului”) au fost bazate, inca din primii ani ai domniei lui Alexandru IOAN Cuza, pe respectarea nestirbita a autonomiei tarii nou-constituite. Astfel, prezenta militarilor otomani va fi categoric interzisa, iar Poarta va fi obligata, in vara anului 1860, sa renunte la pasapoartele sale solicitate calatorilor romani, in mai multe situatii supusii Imperiului fiind retinuti pentru ca au produs diverse neoranduielIoan Austria, vehement dusmanoasa, a trebuit sa accepte ca legile statului roman sunt valabile si pentru locuitorii cezaro-craiesti aflati aici cu afacerIoan Maghiarii si polonezii, care voiau sa ramana in Principate sau sa tranziteze spre alte regiuni, sunt protejati de guvern si de domn in spiritul dreptului la azil politic, oferindu-li-se la plecare chiar mijloacele necesare.

Franta, apoi Rusia, Italia si Prusia erau de acord cu unirea deplina. Alexandru IOAN Cuza astepta hotararea Conferintei de la Constantinopol convocata in acest scop. Cum era de asteptat, inca din prima sedinta Poarta a cerut dreptul de interventie in Principate, in cazul unor noi incalcari ale Conventiei de la Paris, iar Austria a admis unirea doar pe durata domniei lui Alexandru IOAN Cuza. La inceputul lunii noiembrie 1861 firmanul Unirii era prezentat, dar in conditii considerate, in tara, inacceptabile.

Fermitatea lui Alexandru IOAN Cuza, reactia energica Camerelor si a guvernelor, pozitia intransigenta a lui C. Negri si atitudinea favorabila a majoritatii Marilor Puteri garante si-au facut in cele din urma efectul. La capatul Conferintei, Poarta a elaborat un nou firman (4/16 decembrie 1861) prin care a renuntat la conditiile anterior solicitate, Austria pastrandu-si vechea pozitie.

Sirul de reforme initiate de Cuza si venirea mai apoi pe tronul Principatelor Unite a domnitorului Carol I, care se bucura atat de sprijinul Frantei cat si cel al Prusiei, a facut ca actul de la 1859 sa fie ireversibil. Din 1866, potrivit Constitutiei promulgate la 1 iulie, Principatele Unite incep sa se numeasca oficial Romania.

După Ion Brad, în revista „Blajul” (nr. 3, noiembrie 2017) şi Constantin Cubleşan, în „Discobolul” (nr. 238-239-240, octombrie-noiembrie-decembrie 2017), urmează Irina Petraş, în „România literară” (nr. 3. 19 ianuarie 2018). Toţi trei scriu despre antologia „Ursita” de Pavel Dan, ediţie alcătuită şi îngrijită de Aurel Podaru, cu o amplă prefaţă de Ion Vlad (Editura Mega, Cluj-Napoca, 2017). Despre opiniile exprimate de Ion Brad şi Constantin Cubleşan s-a scris, recent, în ziarul nostru şi nu mai e cazul să revenim. Ne vom referi, în continuare, la cronica semnată de Irina Petraş în deja amintita revistă.
„Gândită ca volum aniversar, Ursita e pusă sub semnul unei necesare recuperări. Moartea timpurie l-a aşezat pe Pavel Dan (1907-1937) sub zodia neîmplinirii tragice, ediţiile succesive ale operei sale având mereu acest substrat al îndreptării lucrurilor. […] Dar nu viaţa mai scurtă sau mai lungă contează, ci consistenţa celor scrise în timpul hărăzit de o ursită oricât de nemiloasă. Istoria literaturilor lumii e plină de scriitori dispăruţi la vârste tinere care şi-au câştigat un loc de necontestat în patrimoniul literar graţie calităţii operei. E şi cazul lui Pavel Dan. Proza sa s-a bucurat de multe reeditări, i s-au dedicat cărţi întregi (Monica Lazăr, Ion Vlad, Constantin Cubleşan, Gabriela Chiciudean), au scris despre el Ion Chinezu, Octav Şuluţiu, Nicolae Manolescu, I. Negoiţescu, Nicolae Balotă, Valeriu Cristea, Petru Poantă etc. Prima «integrală», cu o prefaţă de Andrei Moldovan, i se datorează lui Aurel Podaru (2012). […]
În studiul introductiv, Ion Vlad vorbeşte despre «toposul cu o valoare arhetipală extinsă dincolo de specificul universului rural», despre veritabilul edificiu filosofic care se configurează în fundal. Reluând ideile eseului din 1986, Pavel Dan. Zborul frânt al unui destin, profesorul lansează o atent înnoită invitaţie le (re)lectură. El reaminteşte că majoritatea exegeţilor au remarcat «realismul transfigurat de o viziune care depăşeşte imaginea obiectivată a lumii ţărăneşti» şi investigarea condiţiei umane cu instrumentarul aspru al expresionismului. Aşezat în linia Ioan Slavici, Ion Agârbiceanu, Liviu Rebreanu, Pavel Dan aduce, nuanţează Ion Vlad, «un alt mod de a privi şi de a recrea realul, supradimensionând raporturile interumane, destinul fiinţelor copleşite de semnele inexorabile ale vieţii, dar mai ales ale tragicului sau ale grotescului; spaima, oniricul, tainele definitiv fixate în fiinţa mereu ameninţată situează nuvelele şi fragmentele sale narative dincolo de realismul epocii, regăsind elemente ale expresionismului, ale tragicului lui Dostoievski sau Tolstoi, Knut Hamsun sau Ibsen. Ţipătul lui Eduard Munch… poate fi regăsit în registrul narativ al lui Pavel Dan». […] Am recitit nuvelele descoperind, pe fundalul lucrat în pastă groasă al dealurilor transilvane («Apoi dealuri şi dealuri cât cuprindeau ochii ca valurile împietrite ale unei mări înfuriate»), glasurile autentice ale personajelor care se întâlnesc, precum «pâraiele pustiitoare de pe dealurile Câmpiei în şuvoiul adânc, clocotitor al Mureşului», sub bagheta unui prozator de raftul întâi, deloc datat, al cărui zbor poate fi frânt doar de nepăsarea noastră”, conchide Irina Patraş.
Despre această antologie au mai scris, până în prezent, Icu Crăciun, în „Răsunetul”, Victor Ştir, în „Mesagerul de BN” şi Ioan L. Şimon, în „Mesagerul literar şi artistic”, supliment editat în colaborare cu Filiala Mureş a USR.

Se vor împlini anul acesta, în ziua de 9 mai, 100 de ani de la trecerea în VEȘNICIE a POETULUI GEORGE COȘBUC.
Printre manifestările organizate de Fundația Culturală „Cezara Codruța Marica”, Editura „Cezara” și Centrul de Studii Literare „Grigore Vieru” se numără și expoziția ȘTERGARUL TRADIȚIONAL ROMÂNESC, DRUM DE VIAȚĂ, CREDINȚĂ ȘI SPERANȚĂ care va fi vernisată la Catedrala Mare Ortodoxă din Târgu-Mureș, în Duminica Floriilor, amintind de Hordoul natal al POETULUI și înmiresmarea transilvană din versul său.
Nu vor fi expuse ștergare din colecțiile muzeelor etnografice, ci din colecții particulare, păstrând ecouri ale casei părintești, ale marilor sărbători ale creștinătății și momentelor importante din viața omului, nașterea, nunta și moartea. Cu ștergarul tradițional, omul și-a învelit fruntea și pâinea, și-a șters obrazul spălat în zorii zilei sau și-a împodobit pereții casei și icoanele, colțul meselor pe care a așezat biblia, ulciorul de lut, busuiocul și mănunchiul de grâu. Astfel, expoziția va mărturisi despre bogata simbolistică a ștergarului tradițional românesc, etalându-i valoarea documentară și estetică prin bogăția de forme și culori.
Cei care vor să expună sunt rugați să ia legătura cu organizatorii, cu atât mai mult cu cât se va edita și un album cu ștergarele cuprinse în expoziție. Acestea vor fi aduse, cu fișă de inventar și semnătura aparținătorului, însoțite și de un scurt text de prezentare ( proveniență, vechime etc.), la sediul Fundației Cezara, Tg.Mureș, Bd. Cetății nr. 13.

Informații la telefon 0744705527.
Se pot trimite mesaje pe adresa: valentin_marica@yahoo.it

În speranța reușitei,
Valentin Marica

S-a născut în comuna Şanţ (Rodna Nouă),judeţul Bistriţa-Năsăud, în familia Pamfiliu şi Lucia Grapini, o familie de intelectuali cu prestigiu în comună, devotaţi idealurilor naţiuni româneşti din Transilvania, Pamfiliu fiind Protopop greco-catolic și unul dintre scriitorii importanți ai Județului Bistrița-Năsăud din anul 1900.

După clasele primare în localitate, îşi continuă studiile la Liceul German din Bistriţa şi apoi la Liceul Maghiar din Gherla.

În anul 1915 îşi încheie studiile universitare la Institutul Politehnic Maghiar din Budapesta, cu specializarea de inginer arhitect-constructor.

Având, ca fiecare descendent al grănicerilor năsăudeni, o puternică ”genă naţională”, Enea Grapini frecventează cercurile studenţilor români din Budapesta, se implică în acţiunile acestora şi îşi face, ca şi ei, un ideal din obţinerea drepturilor şi libertăţilor naţionale.

Timpul petrecut în mediul muncitoresc, ca practicant la uzina Csepel, și în cercurile muncitoreşti (în special cel cultural-ştiinţific-sportiv “Gheorghe Lazăr”) pe care le frecventează ca orice tânăr student român dornic de progres, în căutarea unor soluţii pentru rezolvarea problemelor sociale şi naţionale ale românilor, îl aduce în contact direct cu nevoile muncitorimii. 

Considerând mişcarea social-democrată mult mai activă, mai novatoare, mai progresistă, cu un program de revendicări mult mai cuprinzător,  dar şi “fiind român înainte de a fi socialist”(I. Flueraș, social-democrat, și el unul dintre cofondatorii României Mari, Ministru în Consiliul Dirigent, 1918)realizează că social-democraţii români din Ungaria trebuie să aibă independenţă politică, ei având şi alte scopuri decât cele ale social-democraţilor maghiari, cele deemancipare naţională, Enea Grapini participă activ la constituirea Secţia Social-Democrată Română din PSDU, cu sediul în Budapesta, imprimând activităţii acesteia o puternică componentă naţională.

Ideile sale progresite, vederile sale largi, instruirea universitară, dar şi activismul său, elanul şi entuziasmul cu care se implică în activitatea politică, îl propulsează curând printre liderii mişcării.

Acţiunea care îl consacră printre liderii mişcări se desfăşoară la uzina Csepel, unde, fidel convingerilor sale naţionale, prezintă adunării tuturor muncitorilor Conferinţa privind Legea naţionalităţilor din Ungaria, un vehement proces la adresa asupririi naţionalităţilor de către statul dualistaustro-ungar. Enea Grapini nu este însă doar un bun orator ci şi om de acţiune. Astfel, se alătură direct luptătorilor din stradă: “I. Mihuţ şi E.Grapini au participat (alături de revoluţionari, n.n.) la ocuparea centralei telefonice “Iózsef  Központ” din Str. Barass”.

Membru în Biroul Comitetului Central al Partidului Social-democrat Român din Ungaria (la vremea aceea Transilvania fiind provincie a Ungariei) cu funcția de Notar, primește -în urma inițiativei acestui Comitet de a înființa Consiliul Național Român Central, ce urma să pregătească Marea Adunare Națională de la Alba Iulia-, să stabilească un prim contact cu Partidul național Român din Transilvania, prin deputații acestuia aflați în Parlamentul maghiar și să stabilească o întâlnire între reprezentanții acestor două partide.

Calităţile şi devotamentul său pentru cauza pe care o slujește, îi determină pe delegaţii la Congresul de reorganizare a Secţiunii să îl numească printre cei șase membrii ai Comitetului Central, în ciuda vîrstei sale crude (25 de ani)., ce vor forma, împreună cu alți șase membrii ai P.N.R., CONSILIUL NAȚIONAL ROMÂN CENTRAL, ce avea drept misiune organizarea Adunării Naționale și înfăptuirea Unirii Transilvaniei, Crișanei, Maramureșului și Banatului, cu România.

Șănţeanul Eneas Grapini -intelectual cu moși și strămoși țărani- nu putea trece cu vederea marile probleme ale ţărănimii; muncitorul din Csepel nu putea trece cu vederea starea muncitorimii iar intelectualul din el nu putea uita desfiinţarea Școlilor româneşti, a Bisericilor, deznaţionalizarea şi maghiarizarea practicate la scară naţională şi nici îngrădirea dezvoltării capitalului românesc din Transilvania. De aceea, cu noi puteri, se va avânta mai mult spre îndeplinirea tuturor acestor ţeluri pe care le purta în suflet. De aceea, în momentul culminant al vieţii sale, momentul Marii Uniri nu putea gândi altceva decât, cum mărturiseşte  mulţi ani mai târziu :“În momentul citirii solemnei Rezoluţii, la 1 Decembrie, ochii mi   s-au umezit. Mă gândeam la moşii şi strămoşii mei, care au visat Unirea, la acel colţ pierdut din Rodna, mă gândeam la Ion a lui Darie Grapini, care poate îl va fi cunoscut pe Horia, dar mai cu seamă mă gândeam, însufleţit de nădejde, la România de mâine”.

Perioada premergătoare Unirii îl găseşte atât pe plaiurile natale unde organizează secţiile de la Rodna Nouă (Şanţ), Rodna Veche, Viile Tecii, Lechinţa, Năsăud, Bistriţa, dar şi la tratativele cu PNR, în vederea constituirii Consiliului Naţional Român Central (după unii, acesta ar fi fost rezultatul propunerii sale), apoi la cele de la Arad cu reprezentanţii Consiliului Naţional Maghiar, ca reprezentant al C.N.C.R.-ului, împreună cu Iosif Jumanca, Ion Flueraş, şi Ştefan Cicio Pop, V. Goldiş, I. Erdely, Ghe. Crişan. Poziţia sa la negocierile cu reprezentanţii maghiari este la fel de fermă şi în spiritul convingerilor sale de luptător pentru emanciparea socială şi naţională a românilor din Transilvania şi Ungaria, respingând toate propunerile ce aduceau atingere intereselor naţiunii române.

O altă latură a personalităţii sale, cea de bun diplomat, determină Comitetul Central al Secţiunii să îl trimită la Zagreb, pentru a participa la evenimentele prilejuite de separarea Croaţiei de Ungaria, de unde va veni cu preţioase informaţii (delegarea sa în Croaţia vorbeşte limpede despre poziţia şi intenţiile mişcării social-democrate transilvănene cu privire la problema naţională).

Momentul Unirii (Marea adunare a poporului român de la Alba Iulia) îl găseşte printre fruntaşii acţiunii (împreună cu alţi social-democraţi şi P.N.R.-işti, primeşte misiunea istorică, să vorbească delegaţilor, să le facă cunoscute punctele principiile programatice ale documentelor (Rezoluţia), la care, în virtutea principiilor sale, pentru care s-a angajat în lupta politică, şi-a adus şi el contribuţia la amendarea acesteia în favoarea claselor asuprite social şi apoi, Hotărârea Unirii cu România.

Evenimentele de după Marea Unire îi aduce mari dezamăgiri. Chiar dacă face parte din conducerea Partidului Social-Democrat din România (1931-1932), tot ceea ce se întâmplă în viaţa politică şi socială a ţării, în viaţa ţăranilor, muncitorilor şi intelectualilor din Transilvania nu este ceea ce a aşteptat, ceea ce a dorit şi pentru ce a luptat.

Până în 1940 îndeplineşte diferite funcţii administrative în Bistriţa (preşedinte al Camerei de muncă) , iar după instaurarea hortiştilor, în urma organizării unei adunări populareeste nevoit să se refugieze în Regat.

Ulterior, după patru ani de suferințe, la instaurarea regimului bolșevic în țară, i se retrage pensia pentru limită de vârstă și i se refuză orice loc de muncă, întreaga familie rămânând muritoare de foame. Astfel că, este nevoit să facă un compromis care să-i salveze familia, și, în urma unei misiuni în Ardeal, în care, cu durere și împotriva convingerilor sale, este nevoit să scop pledeze pentru noul regim.

Moare la București, uitat de cei pentru care a luptat și a suferit, așa cum se întâmplă, se pare, tuturor eroilor ce au acceptat sacrificiul pe Sfântul Altar al patriei...

                     (Fragment din volumul ”UNIREA DIN 1918, AȘA CUM A FOST”,

                                                         în curs de apariție).